Sarbatori fericite

Nu e doar o lista...

...este o lista cu oameni extraordinari, care prin sprijinul lor au facut posibila inceperea tratamentului. Duminica "zbor" catre Barca si sper sa ma intorc cu vesti bune. Multumesc tutror pentru sprijin, intentiile si cuvintele frumoase!

Thomas si Cristina Lundin; Tudor Chirila; Cristi Brancu; Gigi Becali; Alex Gaitan si familia, Ileana Petre, Oana Dicu; Simona Ionescu; Levis Cadrie Vlad; Camelia Tursie; Barsan Radu; Darabut Dragos Ovidiu; Oancea Vlad; Diana Ene; Buernasu Alma si Isabelle; Balucea Georgiana si Lorena; Tudor Daniel; Grosu Cristian; Morar Alexandru; Cristina David;Marcu Claudia; Vasilescu Bogdan; Cristian Balog; Bunea Calin Silviu; Zaharia; Blanaru Constantin; Bede Andreea; Martis Cristina; Gunther Tore Romania SRL; Diaconita Eduard; Dociu Felicia; Olteanu Madalina; Crai Gabriela; Iancu Elena; Caraolani Elena; Nagy Attila; Urziceanu Stefan; Trandafir Roxana; Iftimescu Adrian; Cristian Giogia; Direct Data Techology SRL; Rizea Iulian; Sopoteanu Viorel; Vasii Dragos; Alexe Alexandra; Ciuca Mircea; George Iliescu; Iliescu Nicoleta; Soleriu Ioan; Hainic Janeta; Nedelcu Laura; Raschip Constantin; Faur George; Teflan Elena; Diaconu Dorin; Turcu Daniela; Ruxandra Bucevschi; Ideea Proiect Consulting SRL; Lamda Consulting SRL; Litiu Mihai; Neicu Irina; Atlantic Film Production SRL; Lucian Romascanu; Mondo Consultanta SRL; Ionescu Mihaela; Livadariu Constantin; Truta Oana; Dusa Alexandru; Gubandru Mihai; Stetco Daniel; Chiriac Lucian; Rachita Alexandra; Dorobantu Adriana; Vasile Emilia; Popistasu Raluca; Orbisor Nicolae; Balta Florian; Ionescu Catalin si Adriana; Luca Viorel; Conu Liana; Bogoiu Danut; Bucgel Impex SRL; Rogojan Dan

Again and again and again

Stiu, nu am mai postat nimic nou in ultima vreme. Tratamentul mi-a venit de hac :)
Dupa amiaza sunt rapus de oboseala, toropeala ma cuprinde si asa s-a zis cu activitatile computeresti :)
As vrea cu aceasta ocazie sa ma revansez fata de toti cei are m-au sustiut, moral si material.
Sunt momente in care ma doboara melancolia, gandurile, disperarea. Insa imi amintesc cum peste 150 de necunoscuti, din toate colturile lumii, mi-au scris, mi-au impartasit istorisirile lor, m-au incurajat si s-au rugat pt mine. Peste 150 de necunoscuti, la care se aduaga familia, prietenii apropiati, colegii de serviciu, toti imi sunt alaturi si se roaga pt mine. Atunci imi dau seama ca nu am voie sa renunt, ca nu pot lasa durerile si oboseala sa ma copleseasca. Incerc sa ma ridic si chiar reusesc :), ma duc la sala de gimnastica, pedalez, ma ridic la spalier, stau in 4 labe :), mai schimb o duma cu Bogdan, destoinicul meu kinetoterapeut, mananc bunatatile aduse de mama, ies cu Cris la plimbare pe holurile spitalului (horrid experience); ma asez in pat si astept cel mai placut moment al zilei: sa ma alinte mangaindu-ma pe cap. Acum adorm....

Daca doriti sa revedeti :)

http://antena1.ro/index.php?page=news&subcat=1&id=9114&currentPage=4

Va multumesc pt ajutor!
Pt cuvintele frumoase, pt incurajari, pt donatii!
Sunt un om norocos - am castigat o sumedenie de prieteni :)

Pentru voi

In seara asta am ajuns acasa de la Baile Felix. Drumul a fost lung si obositor pentru mine, chiar daca l-am facut din 2 bucati. Am asteptat cu nerabdare sa ajung si sa-i vad pe ai mei, dar si sa ma mai uit peste cele postate de voi pe blog. Ma bucur foarte mult cand va citesc mesajele – simt ca imi sunteti alaturi si asta inseamna mult pentru mine.
Am reusit sa-mi inving partial teama si sa trec peste emotiile puternice pentru ca familia, prietenii si colegii au fost langa mine inca de la momentul accidentului. Se spune de obicei ca prietenii sunt numai la bine... – s-a dovedit insa ca sunt un om norocos – o data pentru ca am scapat cu viata din accident si a doua oara pentru ca ei mi-au ramas alaturi si la greu. Acum, ma bucur sa descopar si alti prieteni printre oameni pe care nu-i cunosc, dar care ma inteleg si imi transmit din bucuria de a trai si dorinta de a reusi sa trec peste ce mi se intampla acum.
Multumesc tuturor pentru ca imi daruiti clipe de bucurie si incredere cand va citesc mesajele, dandu-mi speranta ca voi invinge si voi reusi sa merg din nou.
Am fost intotdeauna o persoana vesela, glumeam tot timpul, poate ca unora li se parea ca sunt un tip prea fericit... Este modul meu de a-mi pastra echilibrul si de a-mi spori increderea – sa faci haz de necaz - e stiut de cand lumea... In primele saptamani mi-a fost greu sa zambesc, dar acum, chiar daca gluma e uneori amara, ma “distrez” din cand in cand pe seama situatiei mele.
Sper insa ca cu ajutorul lui Dumnezeu si al vostru celor care-mi sunteti alaturi sa ajung sa glumesc din nou – mai mult pe seama altora decat pe seama mea! Si atunci sa va tineti...
Si sper din toata inima sa ne cunoastem, sa putem sta de vorba si sa organizam o “big party” cand greutatile se vor fi incheiat.
Cand viata ne incearca, descoperim ca ni se ofera si altceva – intrezarim si alte orizonturi, incepem sa ne cunoastem si in alt fel. Multumesc pentru toate urarile de sanatate, pentru incredere, pentru speranta ca va veni si ziua in care voi reusi sa fiu eu din nou... incerc sa ma gandesc ca toate acestea sunt o experienta din care am invatat cate ceva si eu si altii.
Daca si eu la randul meu va pot ajuta cu ceva nu ezitati sa-mi spuneti – voi fi bucuros sa o fac cu ce imi sta in putere.
Pentru in seara asta cam atat – am cam obosit si trebuie sa dorm – programul de noapte prelungit consta acum in trezitul din 2 in 2 ore pentru a fi intors de pe-o parte pe alta... Not so romantic ... Si de maine, inapoi la spital :D
Noapte linistita...

Prima ninsoare...

Astazi a nins la Oradea... In mai putin de 2 ore, totul era acoperit de un covor de fulgi pufosi de nea. Cris a insistat sa iesim asa ca a trebuit sa-mi inving teama de alunecus si alte probleme care ar putea datorita scaunului cu rotile. Deodata m-a cuprins un regret...as vrea sa simt zapada scartaind sub picioare...
Zapada, moartea marelui Pitis, un film dramatic pe DVD, prima adiere de vant care mi-a mangaiat fata cand am iesit din spital, multitudinea de trepte din Music Club si zecile de prieteni care s-au adunat in jurul meu in ziua accidentului si au asteptat ore in sir pana sa poata intra numai o clipa sa ma salute....imi provoaca o emotie stranie. Lacrimile imi inunda ochii... nu-mi amintesc sa mai fi plans pana acum...