Newsflash

Salutare....

Ma bucur ca in sfarsit reusesc sa mai scriu pe blog... In ultimele saptamani am tras de mine al Institutul Guttmann- investigatii, progam prelungit de tratament: terapia mersului, transferuri, baschet, volei, inot si chiar ski. Stiu :) pare ciudat. Insa am

descoperit ca poti duce o viata normala...in lipsa normalitatii :))

Sa va povestesc: trezirea la 8.00- micul dejun (foarte diferit de cel romanesc........un croissant minuscul si o cafea :(( ); imi fac toaleta, ma imbrac- SINGUR; la 10 incepe plimbarea cu LOKOMATUL; ma conecteaza la ceva senzori si pe-aci ti-e dumul; munca continua pana pe la 5 dupa-amiaza. Pauza de masa e foarte importanta; foarte tare e ca trebuie sa-mi aleg felurile de mancare (sunt cca 3 meniuri pe zi), insa de multe ori inchid ochii si pun degetul :) Fratilor, unele mancaruri nu sunt nici in dictionar :)

Una peste alta, stiu toti vreti sa aflati vesti ref. la progrese: well, nu vad mari diferente de miscare, insa partea multumitoare este ca mi-au oferit o buna autonomie si am dezvoltat noi reflexe. Sportul este absolut senzational, insa astept cu nerabdare sa fac primul pas :)

Va salut si promit sa va scriu curand! Mishu

Inceput de an

La multi ani 2008!

Multumesc celor care mi-au scris si as vrea sa va urez, tuturor, un an nou plin de realizari, de bucurii si belsug!

Ma intorc cu noutati: am fost la Barcelona, la Institutul Guttmann, unde m-a examinat pe indelete Dr Jesus Benito si... vesti bune! m-a acceptat :) Din 13 ianuarie, voi incepe tratamentul de recuperare la clinica Guttmann, sub directa supravecherea a Dr Benito. Pentru inceput, este vorba de 2 luni, timp in care mi-a promis un tratament militaresc de aprox 7 ore pe zi. :) That's fine by me...

Numai ca voi fi...singur. Clinica nu accepta insotitori :D.

Me scared :) - nu stiu decat prea putine cuvinte in spaniola (quiero una tortilla con queso y jamon)

Ce sa va mai povestesc...am avut cateva zile la dispozitie pt a vizita Barcelona si am ramas profund impresionat de faptul ca ...ma simteam in largul meu, ma simteam aproape normal. Toate strazile/trotuarele au rampe; magazinele, parcarile subterane si gurile de metrou sunt dotate cu lifturi de acces; toate fast food-urile, restauranturile, puburile au rampe; hotelurile au camere adaptate...in adevaratul sens al cuvantului-pt persoane cu dizabilitati motorii. In doua cuvinte, am putut sa ma plimb, sa vizitez, sa fac cumparaturi. La Guttmann am schitat chiar si niste pase la un cos de baschet unde roiau mai multi tineri, imobilizati in scaun cu rotile.

Pe strada vezi din plin persoane in scaun cu rotile; par a duce o viata normala; cei din jur nu se uita ciudat sau intrebator; facilitatile sunt reale si prezente in mai toate locatiile.

Multumesc celor care mi-au facilitat accesul la acest tratament, celor care m-au incurajat si mi-au devenit prieteni de la distanta.

Va mai scriu...acum e timpul pt exercitiile de seara :)