Newsflash

Salutare....

Ma bucur ca in sfarsit reusesc sa mai scriu pe blog... In ultimele saptamani am tras de mine al Institutul Guttmann- investigatii, progam prelungit de tratament: terapia mersului, transferuri, baschet, volei, inot si chiar ski. Stiu :) pare ciudat. Insa am

descoperit ca poti duce o viata normala...in lipsa normalitatii :))

Sa va povestesc: trezirea la 8.00- micul dejun (foarte diferit de cel romanesc........un croissant minuscul si o cafea :(( ); imi fac toaleta, ma imbrac- SINGUR; la 10 incepe plimbarea cu LOKOMATUL; ma conecteaza la ceva senzori si pe-aci ti-e dumul; munca continua pana pe la 5 dupa-amiaza. Pauza de masa e foarte importanta; foarte tare e ca trebuie sa-mi aleg felurile de mancare (sunt cca 3 meniuri pe zi), insa de multe ori inchid ochii si pun degetul :) Fratilor, unele mancaruri nu sunt nici in dictionar :)

Una peste alta, stiu toti vreti sa aflati vesti ref. la progrese: well, nu vad mari diferente de miscare, insa partea multumitoare este ca mi-au oferit o buna autonomie si am dezvoltat noi reflexe. Sportul este absolut senzational, insa astept cu nerabdare sa fac primul pas :)

Va salut si promit sa va scriu curand! Mishu

Inceput de an

La multi ani 2008!

Multumesc celor care mi-au scris si as vrea sa va urez, tuturor, un an nou plin de realizari, de bucurii si belsug!

Ma intorc cu noutati: am fost la Barcelona, la Institutul Guttmann, unde m-a examinat pe indelete Dr Jesus Benito si... vesti bune! m-a acceptat :) Din 13 ianuarie, voi incepe tratamentul de recuperare la clinica Guttmann, sub directa supravecherea a Dr Benito. Pentru inceput, este vorba de 2 luni, timp in care mi-a promis un tratament militaresc de aprox 7 ore pe zi. :) That's fine by me...

Numai ca voi fi...singur. Clinica nu accepta insotitori :D.

Me scared :) - nu stiu decat prea putine cuvinte in spaniola (quiero una tortilla con queso y jamon)

Ce sa va mai povestesc...am avut cateva zile la dispozitie pt a vizita Barcelona si am ramas profund impresionat de faptul ca ...ma simteam in largul meu, ma simteam aproape normal. Toate strazile/trotuarele au rampe; magazinele, parcarile subterane si gurile de metrou sunt dotate cu lifturi de acces; toate fast food-urile, restauranturile, puburile au rampe; hotelurile au camere adaptate...in adevaratul sens al cuvantului-pt persoane cu dizabilitati motorii. In doua cuvinte, am putut sa ma plimb, sa vizitez, sa fac cumparaturi. La Guttmann am schitat chiar si niste pase la un cos de baschet unde roiau mai multi tineri, imobilizati in scaun cu rotile.

Pe strada vezi din plin persoane in scaun cu rotile; par a duce o viata normala; cei din jur nu se uita ciudat sau intrebator; facilitatile sunt reale si prezente in mai toate locatiile.

Multumesc celor care mi-au facilitat accesul la acest tratament, celor care m-au incurajat si mi-au devenit prieteni de la distanta.

Va mai scriu...acum e timpul pt exercitiile de seara :)

Sarbatori fericite

Nu e doar o lista...

...este o lista cu oameni extraordinari, care prin sprijinul lor au facut posibila inceperea tratamentului. Duminica "zbor" catre Barca si sper sa ma intorc cu vesti bune. Multumesc tutror pentru sprijin, intentiile si cuvintele frumoase!

Thomas si Cristina Lundin; Tudor Chirila; Cristi Brancu; Gigi Becali; Alex Gaitan si familia, Ileana Petre, Oana Dicu; Simona Ionescu; Levis Cadrie Vlad; Camelia Tursie; Barsan Radu; Darabut Dragos Ovidiu; Oancea Vlad; Diana Ene; Buernasu Alma si Isabelle; Balucea Georgiana si Lorena; Tudor Daniel; Grosu Cristian; Morar Alexandru; Cristina David;Marcu Claudia; Vasilescu Bogdan; Cristian Balog; Bunea Calin Silviu; Zaharia; Blanaru Constantin; Bede Andreea; Martis Cristina; Gunther Tore Romania SRL; Diaconita Eduard; Dociu Felicia; Olteanu Madalina; Crai Gabriela; Iancu Elena; Caraolani Elena; Nagy Attila; Urziceanu Stefan; Trandafir Roxana; Iftimescu Adrian; Cristian Giogia; Direct Data Techology SRL; Rizea Iulian; Sopoteanu Viorel; Vasii Dragos; Alexe Alexandra; Ciuca Mircea; George Iliescu; Iliescu Nicoleta; Soleriu Ioan; Hainic Janeta; Nedelcu Laura; Raschip Constantin; Faur George; Teflan Elena; Diaconu Dorin; Turcu Daniela; Ruxandra Bucevschi; Ideea Proiect Consulting SRL; Lamda Consulting SRL; Litiu Mihai; Neicu Irina; Atlantic Film Production SRL; Lucian Romascanu; Mondo Consultanta SRL; Ionescu Mihaela; Livadariu Constantin; Truta Oana; Dusa Alexandru; Gubandru Mihai; Stetco Daniel; Chiriac Lucian; Rachita Alexandra; Dorobantu Adriana; Vasile Emilia; Popistasu Raluca; Orbisor Nicolae; Balta Florian; Ionescu Catalin si Adriana; Luca Viorel; Conu Liana; Bogoiu Danut; Bucgel Impex SRL; Rogojan Dan

Again and again and again

Stiu, nu am mai postat nimic nou in ultima vreme. Tratamentul mi-a venit de hac :)
Dupa amiaza sunt rapus de oboseala, toropeala ma cuprinde si asa s-a zis cu activitatile computeresti :)
As vrea cu aceasta ocazie sa ma revansez fata de toti cei are m-au sustiut, moral si material.
Sunt momente in care ma doboara melancolia, gandurile, disperarea. Insa imi amintesc cum peste 150 de necunoscuti, din toate colturile lumii, mi-au scris, mi-au impartasit istorisirile lor, m-au incurajat si s-au rugat pt mine. Peste 150 de necunoscuti, la care se aduaga familia, prietenii apropiati, colegii de serviciu, toti imi sunt alaturi si se roaga pt mine. Atunci imi dau seama ca nu am voie sa renunt, ca nu pot lasa durerile si oboseala sa ma copleseasca. Incerc sa ma ridic si chiar reusesc :), ma duc la sala de gimnastica, pedalez, ma ridic la spalier, stau in 4 labe :), mai schimb o duma cu Bogdan, destoinicul meu kinetoterapeut, mananc bunatatile aduse de mama, ies cu Cris la plimbare pe holurile spitalului (horrid experience); ma asez in pat si astept cel mai placut moment al zilei: sa ma alinte mangaindu-ma pe cap. Acum adorm....

Daca doriti sa revedeti :)

http://antena1.ro/index.php?page=news&subcat=1&id=9114&currentPage=4

Va multumesc pt ajutor!
Pt cuvintele frumoase, pt incurajari, pt donatii!
Sunt un om norocos - am castigat o sumedenie de prieteni :)

Pentru voi

In seara asta am ajuns acasa de la Baile Felix. Drumul a fost lung si obositor pentru mine, chiar daca l-am facut din 2 bucati. Am asteptat cu nerabdare sa ajung si sa-i vad pe ai mei, dar si sa ma mai uit peste cele postate de voi pe blog. Ma bucur foarte mult cand va citesc mesajele – simt ca imi sunteti alaturi si asta inseamna mult pentru mine.
Am reusit sa-mi inving partial teama si sa trec peste emotiile puternice pentru ca familia, prietenii si colegii au fost langa mine inca de la momentul accidentului. Se spune de obicei ca prietenii sunt numai la bine... – s-a dovedit insa ca sunt un om norocos – o data pentru ca am scapat cu viata din accident si a doua oara pentru ca ei mi-au ramas alaturi si la greu. Acum, ma bucur sa descopar si alti prieteni printre oameni pe care nu-i cunosc, dar care ma inteleg si imi transmit din bucuria de a trai si dorinta de a reusi sa trec peste ce mi se intampla acum.
Multumesc tuturor pentru ca imi daruiti clipe de bucurie si incredere cand va citesc mesajele, dandu-mi speranta ca voi invinge si voi reusi sa merg din nou.
Am fost intotdeauna o persoana vesela, glumeam tot timpul, poate ca unora li se parea ca sunt un tip prea fericit... Este modul meu de a-mi pastra echilibrul si de a-mi spori increderea – sa faci haz de necaz - e stiut de cand lumea... In primele saptamani mi-a fost greu sa zambesc, dar acum, chiar daca gluma e uneori amara, ma “distrez” din cand in cand pe seama situatiei mele.
Sper insa ca cu ajutorul lui Dumnezeu si al vostru celor care-mi sunteti alaturi sa ajung sa glumesc din nou – mai mult pe seama altora decat pe seama mea! Si atunci sa va tineti...
Si sper din toata inima sa ne cunoastem, sa putem sta de vorba si sa organizam o “big party” cand greutatile se vor fi incheiat.
Cand viata ne incearca, descoperim ca ni se ofera si altceva – intrezarim si alte orizonturi, incepem sa ne cunoastem si in alt fel. Multumesc pentru toate urarile de sanatate, pentru incredere, pentru speranta ca va veni si ziua in care voi reusi sa fiu eu din nou... incerc sa ma gandesc ca toate acestea sunt o experienta din care am invatat cate ceva si eu si altii.
Daca si eu la randul meu va pot ajuta cu ceva nu ezitati sa-mi spuneti – voi fi bucuros sa o fac cu ce imi sta in putere.
Pentru in seara asta cam atat – am cam obosit si trebuie sa dorm – programul de noapte prelungit consta acum in trezitul din 2 in 2 ore pentru a fi intors de pe-o parte pe alta... Not so romantic ... Si de maine, inapoi la spital :D
Noapte linistita...